Food-Info.net> Produse > Ceaiul

Cultivarea ceaiului

Planta

Planta de ceai este o plantă perenă aparţinând familiei Camellia originara din China, Tibet şi nordul Indiei. Exista două varietăţi principale ale plante de ceai. Varietatea cu frunza mică, cunoscută ca şi Camellia sinensis, se dezvoltă bine în regiunile muntoase înalte şi reci ale Chinei şi Japoniei. Cea mai răspândită varietate de frunze, cunoscută drept Camellia assamica, creşte cel mai bine în climatul tropical, umed, din Nord-estul Indiei şi în provinciile Szechuan şi Yunnan din China. Planta are frunze lucioase, verde închis şi flori mici, albe.

planta (Sursa)

Sunt numeroşi hibrizi care îşi au originea în aceste două specii, care s-au dezvoltat pentru a face faţă unor condiţii diferite.

Potrivit unei vechi zicale chinezesti, ‘ceaiul superior vine din munţii înalţi'. Altitudinea şi ceaţa din munţi creează o protecţie împotriva prea multor raze de soare şi furnizează temperatura şi umiditatea necesara pentru a permite frunzelor să se dezvolte încet şi să rămână delicate. Ca şi în cazul vinului, calitatea şi gustul particular al ceaiului sunt influenţate atât de conditiile de mediu (sol, climă, altitudine) cât şi de producătorul de ceai (care decide când şi cum este frunza culeasă şi cum este procesată).

Majoritatea plantelor de ceai au o perioadă de creştere şi una de repaus de obicei în timpul iernii. Frunzele sunt culese atunci când răsar noile mlădiţe. În climatele calde, planta are mai multe recolte ce pot fi culese de-a lungul anului. În condiţii reci la nivele înalte, perioada de recoltare este diferită. Frunzele din recolta timpurie, de obicei în primăvară, conferă ceaiului cea mai bună calitate.

Sunt patru tipuri principale de ceai: ceai verde, ceai negru, ceai oolong şi ceai alb. Toate tipurile de ceai provin din aceeaşi plantă. Varietatea specifică de plante de ceai şi modul cum sunt procesate frunzele după ce au fost culese determină tipul de ceai obţinut.

Plantaţie de ceai din Kenya. (Sursa)

Cultivarea

Ceaiul creşte în principal între tropicele Racului şi Capricornului, necesitând până la 1.000-1.250 mm de precipitaţii pe an, cât şi o temperatură ideală între 10° şi 30 °C. Se dezvoltă de la nivelul mării până la 2.400 metri altitudine.

Grădina de ceai (cultura de ceai) este acolo unde potenţialul pentru aroma ceaiului va fi generat şi astfel se asigură cu mare grijă şi atenţie cele mai bune condiţii de creştere. Aceasta înseamnă, în unele cazuri, plantarea arborilor pentru a genera umbră sau pentru protecţie împotriva vânturile puternice, în special în câmpiile din Assam.

Plantele sunt aşezate în rânduri de aproximativ un metru depărtare. Tufişurile trebuiesc tăiate la patru sau cinci ani pentru a întineri şi pentru a le păstra la o înalţime convenabilă pentru culegători. Aceasta este cunoscută ca ‘suprafaţa de cules'.

(Sursa)

Un tufiş poate produce ceai in jur de 50-70 ani, dar după 50 de ani recolta de ceai se reduce. În acest moment se consideră că vechile tufişuri pot fi înlocuite cu plante tinere crescute in pepiniere.

Recolta

Reprizele de culegere depind de tipul de climă; cele proaspat crescute pot fi culese la intervale de 7-12 zile în timpul sezonului de cules. Culesul ceaiului este obositor şi necesită o muncă intensă (pentru a produce un kilogram de ceai neprocesat sunt necesare între două şi trei mii de frunze de ceai) şi este o procedură ce necesită o îndemanare deosebită.

Culegătorii de ceai învaţă să recunoască momentul exact la care mlădiţele trebuie culese. Aceasta este important pentru a se asigura că cele mai firave frunze sunt culese spre a produce cel mai bun ceai.

După cules, frunzele sunt transportate la fabrică pentru a fi procesate. Câmpurile sunt de obicei în apropierea fabricii.

Regiuni de cultivare a ceaiului. (Sursa)

• Istoria ceaiului
• Producerea ceaiului
• Varietǎţi de ceai
• Sortimente ale ceaiului
• Întrebǎri despre ceai