Food-Info.net> Produse > Condimente comune

Mirt (Myrtus communis)

Familia plantei

Myrtaceae (familia mirt)

Sinonime botanice

-

Origine

Planta creşte abundent în Nord Vestul până în Estul Mediteranei; este des menţionat în Vechiul Testament testifică semnificaţia oamenilor din Vestul Asiei.

Părţi folosite ale plantei

Mai mult frunzele proaspe şi uscate sunt folosite.

Calităţi senzoriale

Frunzele exemanate un miros aromatic şi înprospător ce aminteşte cumva de de mentă sau eucalipt; gustul este foarte intens, chiar neplăcut şi puternic amar.

Conspituenţi generali

Cel mai important constituent a uleiului de mentă (până la 0.8% în frunze) sunt myrtenol, myrtenol acetate, limonene (23%), linalool (20%), pinene (14%), cineol (11%), furthermore, p-cymene, geraniol, nerol şi phenylpropanoid, methyleugenol. Este o considerabilă variabilitate în compoziţia uleiului din diferite locaţii.

Plantă de mirt cu flori

Folosire

Mirtul este un exemplu de codiment care nu are sălbatică aplicaţie din cauza amărelii lui, cu tot mirosul lui plăcut. Importanţa lui culinară este limitată la regiunile lui de origine: Fragranta macchia pădure din văile munţilor din jurul Mării Mediteraneene .

Mirtul este un perfect lemn de foc, transmiţănd gustul aromatic şi picant la orice carne la grătar. Mai mult, carnea sau păsările de curte pot fi învelite cu ramuri de mirt sau cavitatea corpului poate fi împoiate cu ele; după fierbere sau prăjire, mirtul trebuie să fie îndepărtat. Mâncarea aromată cu fumul de mirt este comună în zonele rurale din Italia sau Sardinia; rozmarin poate fi servit ca substituent. Interesant, aceeaşi tehnică este de asemenea cunoscută în Caribbean, unde frunzele iuţi sunt folosite pentru virtual în acelaşi scop.

ourse : http://www-ang.kfunigraz.ac.at/~katzer/engl/spice_welcome.html