Food-Info.net> Produse > Condimente comune

Laur (Dafin, Laurus nobilis)

Familia plantei

Lauraceae (familia laur).

Sinonime botanice

-

Origine

Probabil Asia Mica. Astăzi, Copacul de laur creşte în toată zona Mediteraneană. Turcia este una din importanţii exportatori.

Părţi folosite ale plantei

Frunzele. Industrial, uleiul de laur este preparat din fructe, care deasemenea pot fi folosite ca condiment.

Calităţi senzoriale

Aromatic şi ulor amar.

Constituenţi generali

Uleiul esential din frunze (0.8 până la 3%) conţine în genere 1,8 cineol (50%); în plus, eugenol, acetyl eugenol, methyl eugenol, α- and β-pinene, phellandrene, linalool, geraniol şi terpineol sunt găsite.

Frcteleuscate conţin 0.6 până la 10% ulei esenţial, dependinzând de provenienţă şi de condiţiile de depozitare. Ca şi frunzele, aroma este datorată terpenelor (cineol, terpineol, α- şi β-pinene, citral), dar deasemenea acidului cinnamic şi esterul methyl sunt raportate

frunze de laur: în partea de jos, în partea de sus, frunză veche (decolorată)

Folosire

Frunzele de laur erau considerate sfinte şi asociate cu Apollo în clasica eră Grecească. Cu toate că câştigătorul faimoaselor jocuri Olympice, ţinute la fiecare patru ani începând cu 776 în Olympia în onoarea lui Zeus, erau original decoraţi cu coroană de mlădiţe de măslin, mai târziu folosirea coroanei de laur este mai cunoscută în zilele noastre. Schimbarea de la măslin la laur este datorată influenţei Jocurilor Pythian, care erau ţinute în onoarea lui Apollo în Delphi (Sudul Greciei), începând cu 582. Într+o decadă după deschiderea Jocurilor Pythian tuturor grecilor, două alte festivale au apărut care erau ţinute, în contrast, la fiecare doi ani.

Mult mai târziu, Imperiul Roman a folosit coroana de laur ca simbol a Zelului Apollo; în plus, frunzele de laur erau condimente populare în bucătăria Romană.

În zilele noastre, frunzele de laur sunt un aromator mai de grabă comun în ţările vestice; ele sunt folosite la supe, tocane, sosuri, murături şi mezeluri; câteva feluri cu peşte profită din plin din arma frunzelor de laur. În contrast cu majoritatea frunzelor de condimente, frunzele de laur pot fi gătite câtva timp fără ca mult din aroma lor să se piardă.

Frunzele proaspete sau uscate de laur apar frcvent în bouquet garni.

Frunzele proaspete de laur sunt foarte puternic aromate, dar deasemenea destul de amare; printr-un proces potrivit de uscare, amăreala este semnificant redusă, şi aroma chiar se poate înbunătăţi. După smulgerea şi sortarea manuală, frunzele sunt rapid uscate fără expunere directă la razele soarelui. Frunzele de laur de mare-calitate sunt uşor recunoscute nu numai după aroma lor puternică, dar deasemenea după culoarea lor verde strălucitoare. O regulă zice: Cu cât mai verde e culoarea, mai bună e calitatea. Frunzele de laur nu pot, cu toate acestea, fi stocate aşa de mult pe cât textura lor poate sugera, dar nu ar trebui stocate mai mult de un an după ce au fost smulse. De multe ori frunzele care şi-au pierdut parfumul lor, arată o nuanţă spre cafeniu şi în general au gust amar.

Sourse : http://www-ang.kfunigraz.ac.at/~katzer/engl/spice_welcome.html