Food-Info.net> Produse > Condimente comune

Hrean (Armoracia rusticana)

Familia plantei

Brassicaceae (familia verzei).

Sinonime botanice

Cochlearia armoracia

Origine

Se crede că planta este de origine Mediteraneană sau din Estul Europei, şi este acum cultivată în mare măsură în Centrul şi Estul Europei.

Părţi folosite ale plantei

Rădăcina, aproape mereu folosită proaspătă sau murată.

Calităţi senzoriale

Rădăcina intactă de hrean nu manifestă prea mare aromă, dar în tăietură, ras şi în special grilat, un miros puternic, usturătorşi lacrimogen este eliberat. Acest miros este, cu toate acestea, nestabil şi se evaporă după zece sau douăzeci de minute.

Hreanul Japonez, deasemenea numit şi wasabi, este aproape nedistinctibil faţă de gustul hreanului, dar puţin mai puternic.

Constituenţi generali

Din principiu usturimea hreanului este datorată allyl isothiocyanatului, care este enzimatic produs din sinigrin, ca în muştar.

Hrean (plantă înflorită) (Soursă)

Folosire

Hreanul este un condiment foarte popular în Centrul şi Nordul Europei, unde rădăcina proaspătă este răzuită şi mâncată împreună cu şuncă sau hătită sau carne prăjită (e.g., Britanica carne prîjită roastbeef); de Paşti, şunca cu hrean este o tradiţională masă în Austria. Din cauză că aroma lui este volatilă şi instabilă, procesul de răzuire trebuie repetat de câtzeva ori dealungul mesei. Produsele conservate de hrean sunt disponibile, dar adevăraţii iubitori ai rădăcinii cred că e inferior, prea convenabil.

Pătrunzătorul alil isotiocianatul nu este rezistent la căldură; de accea, hreanul este rar folositpentru felurile calde şi atuncea adăugat repede înainte de a fi servit. Chiar şi în apă caldă, alil isotiocianatul nu este stabil pe o perioadă mai mare de câteva minute. Cu toate acestea, în mediu sărat hidroliza tiocianatului are loc mult mai încet.

Sourse : http://www-ang.kfunigraz.ac.at/~katzer/engl/spice_welcome.html