Food-Info.net> Întrebări şi răspunsuri > Ingrediente alimentare > Aditivi (general)

Cum se determină DZR?

Criteriul general pentru care un aditiv se poate folosi, stabilit de directivele UE, stipulează că acesta trebuie să nu prezinte nici un efect nociv asupra sănătăţii oamenilor la nivele de utilizare stabilite în concordanţă cu descoperirile ştiinţifice disponibile. Evaluarea siguranţei se bazează pe trecerea în revistă a tuturor datelor toxicologice despre aditivul respectiv, observate din reacţiile la testele aplicate pe oameni, dar şi testele obligatorii pe animale. În UE, toate probele sunt controlate de Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie. Testele toxicologice cerute de autorităţile de reglementare includ studii ale alimentaţiei pe toată durata vieţii şi studii pe mai multe generaţii, care să determine felul în care aditivul este suportat de corp şi se evaluează orice posibil efect nociv pe care îl poate avea aditivul şi derivaţii săi. Punctul de plecare în determinarea DZR este reprezentat de determinarea “nivelului la care nu se observă efecte adverse” (NOAEL) pentru cele mai sensibile efecte adverse, cu relevanţă asupra sănătăţii umane, asupra celor mai sensibile animale experimentale. NOAEL este, prin urmare, cel mai mare nivel de aditiv pentru care nu s-au observat efecte nocive în studii şi este exprimat în miligrame de aditiv per kilogram corp pe zi (mg/kgcorp/zi). NOAEL este împărţit printr-un factor, de obicei 100, având ca rezultat un nivel substanţial mai scăzut permis consumului uman şi un grad mare de siguranţă.